Inedit
Povestea mea: „Cand primul dintre ei s-a apropiat prea tare de mine, am inceput sa plang…”
In prima noapte, am dormit intr-un hotel frumos. Imi spunea cat de mult ma iubeste si cum nu mai poate trai fara mine. In a doua noapte, ne-am oprit la un motel de la marginea unui drum… Era cam neplacut, dar mi-a spus ca nu mai poate conduce de oboseala si ca, oricum, trebuie sa se intalneasca in zona cu niste prieteni care au sa ii dea niste bani, ca tocmai descoperise o afacere senzationala. Am vrut sa dorm putin cat el statea de vorba cu prietenii. Adormisem cand usa de la camera de motel s-a izbit de perete… Valentin si cei trei prieteni erau beti, galaciosi si – dupa cum aveam sa imi dau seama prea tarziu – pofticiosi. Cand primul dintre ei s-a apropiat prea tare de mine, am inceput sa plang. Valentin m-a pleznit. Atat de mare a fost socul, incat brusc totul a devenit cetos… N-am stiut niciodata cat a durat noaptea aia… Si nici daca m-au violat toti, sau doar doi dintre ei. Ce a facut Valentin nu am numit „viol” in mintea mea proasta de atunci. Desi viol se cheama!
La un moment dat, am adormit… Nu stiam daca e dimineata, daca e seara zilei urmatoare…Nici nu cred ca mai stiam unde sunt. Apoi, el a plans. A spus ca i-au pus ceva in vin, ca sunt niste nenorociti si ca el habar nu avea asta, ca nu o sa si-o ierte niciodata si ca, daca il parasesc, o sa se omoare…. Il iubeam (asa imi imaginam eu), l-am crezut si l-am iertat. Mi-a zis sa plecam amandoi pentru totdeauna undeva unde nu ne stie nimeni si ca o sa fim cei mai fericiti… Asa a trecut vara… Au trecut toamna, iarna, primavara si alte trei ani. Timp in care se imbata, ma batea, ma viola, apoi plangea, imi spunea ca ma iubeste, ca fara mine moare pur si simplu sau se omoara.
Citeste si: SCRISOAREA UNEI FEMEI RANITE – 5 adevaruri dureroase pe care i le-a spus inima
Citeste si: Scrisoarea unei mame singure: „Sufeream pentru ca am ales sa fiu altfel decat societatea”
Intr-o zi, cu mana aproape rupta, mi-am dat seama ca asta nu e iubire. Ca n-a fost niciodata. ca n-are cum sa fie iubire! Am asteptat sa iasa dupa tigari si am fugit… Nu stiam unde, iar acasa mi-era rusine sa ma duc. Intr-o gara, am cunoscut-o pe Ioana. I-am povestit. A plans, apoi mi-a zis ca nu are decat o idee: sa ma invete cum sa fac ce face si ea. Cea mai veche meserie din lume. De atunci – si e ceva vreme – eu si Ioana ne tinem spatele pe la margini de drum, prin moteluri ieftine, in nopti ploioase sau caniculare…
Am pus ceva bani deoparte. Mai am de strans ceva, apoi imi pun dintele si, cine stie, poate prind curaj sa ma duc la ai mei. Nu pot … Nu vreau sa le apar in usa ca o aratare! Nu vreau sa nu ma recunoasca! Nu stiu de ce, dar eu cred ca inca ma mai asteapta!
