Cum primim SEMNE DE LA MORȚI. Povești uluitoare

Multă lume se întreabă dacă există într-adevăr viață după moarte și cum se manifestă aceasta. Unii zic că da, alții nu cred în așa ceva. Cert este că semne de la cei de dincolo au primit foarte mulți încât să ne punem serioase întrebări despre ce se întâmplă cu noi dincolo. Iată câteva povești interesante cu puterile morților din cealaltă lume, ce semne au dat și cum comunică aceștia cu cei vii.

Tatăl lui George era grav bolnav și era credincios însă avea un oarecare scepticism privind viața de dincolo. George a făcut un ”pact” cu tatăl său ca în momentul în care ajunge în lumea de dincolo să îi dea un semn de viață. Nu a avut multe speranțe în această privință, însă exact în ziua decesului, ceasul din camera în care locuise tatăl lui George s-a oprit vreme de 20 de minute, după care a funcționat normal.

CITEȘTE ȘI: GHICITUL ÎN CEAI

Vezi si: I se poate intampla oricarei femei! Iata de ce a ajuns aceasta tanara la un pas de moarte

Nina a rămas văduvă și suferea mult după ce soțul ei a dispărut dintre oameni. Aceasta îl aștepta într-o zi pe fiul ei în mașină, care trebuia să iasă de la ore. „Nu ascult decât rar radioul, fiind cufundată mai mult în propriile gânduri. Dar, de data aceasta l-am aprins și am auzit cântecul „Lady in Red”. Acesta era cântecul pe care primul meu soț și cu mine l-am dansat, pentru că i-a plăcut să ma vadă îmbrăcată în roșu. Apoi mi-am dat seama că ziua aceea era ziua noastră, atunci când noi ne-am întâlnit pentru prima dată. Am început să plâng! El se află încă în mine!”, își amintește emoționată Nina.

Există însă și cazuri în care cei dragi care au părăsit pământul lasă semne prin miros și gust. Bunica unui tânăr de exemplu, după ce a decedat, a lăsat mirosul ei specific (mirosul pe care îl aveau hainele îmbâcsite ale bătrânei), astfel încât nepotul își amintește de fiecare dată de ea. Un alt caz interesant este cel al lui Blair: „Într-o zi, am simțit pe limbă un gust ciudat de ceapă. Era foarte ciudat! În ziua aceea, nu mâncasem decât niște dulciuri, nici vorba de ceapă (în plus, mie nici nu-mi place s-o consum). Apoi, mi-am dat seama imediat ce s-a întâmplat. Tatăl meu, mort de ceva vreme, era înnebunit după ceapă… o consuma toată ziua. Poate ca acel gust ciudat din gură a fost un semn de prezență din partea sa, dincolo de mormânt”.