Află de ce mănânci prea mult

O persoană obișnuită consumă, în medie, 6.000 – 7.000 de calorii numai în ziua de Crăciun. Nu este greu să vezi de unde provine tot acest exces: carnea de porc, în toate formele sale, băuturile alcoolice, sarmalele, ciorbele, salatele și prăjurile.

CITEŞTE ŞI: CUM RECUNOŞTI DEPRESIA

Recomandările spun că un bărbat are nevoie de 2.500 de calorii în fiecare zi pentru a-și păstra greutatea, iar o femeie, 2.000 de calorii. Dar recomandările nu spun că un consum mai mare față de aceste valori se poate considera ca fiind un exces, o „supraalimentare”.

Ne oprim din mâncat atunci când suntem sub influența câtorva semnale de sațietate. Atunci când burta este plină, un semnal este trimis prin nervul vag, care are multe terminații în peretele stomacului. Semnalul urcă pe neuronii din medulla, de la baza creierului, semnalând că este momentul să te oprești din mâncat. Dacă mănânci încet, cu atenție, acest semnal al sațietății este probabil să ajungă mai zgomotos și mai puternic decât atunci când îți înfuleci mâncarea pe nerăsuflate sau dacă vorbești atunci când mănânci.

Trei factori sunt esențiali pentru ca o mâncare să fie apetisantă – grăsimea, sarea și zahărul. Acest lucru are sens în termeni evolutivi. Grăsimea oferea strămoșilor noștri vânători-culegători rezerve pentru a supraviețui privărilor de alimente din timpul iernii, sarea îi ajuta să evite deshidratarea prin reținerea apei, în timp ce preferința pentru zahăr era o modalitate de a distinge fructele dulci, nutritive, de cele amare, otrăvitoare. În timpurile moderne, aceste trei elemente au reapărut în indulgențele noastre alimentare: biscuiți, dulciuri, chipsuri și torturi.

Dopamina, care este implicată în plăcerea noastră provenită din mâncare, este, de asemenea, implicată în dependența de droguri, incluzând alcoolul și tutunul, deci ar putea fi posibil să fii la fel de dependent de mâncare, în mod special de cele bogate în grăsimi și zahăr. În asemenea cazuri, este ușor să înțelegi mâncatul în exces. Un raport dintr-un studiu desfășurat pe o perioadă lungă de timp a arătat că era de două ori mai probabil ca femeile care au suferit de abuzuri în copilărie să aibă comportamente de alimentație similare dependenței.