Si-a privit mama ca pe un monstru, dar la moartea ei a aflat adevarul

Am terminat facultatea si salvarea a venit cand a trebuit sa ma mut in afara Bucurestiului. Eram inginer si fusesem chemat sa lucrez la Timisoara, pentru un salariu foarte bun. Am plecat fara sa clipesc si eram foarte bucuros ca nu mai trebuie sa suport traiul alaturi de o batrana respingatoare, care imi nenorocise viata, cum credeam atunci cu mintea mea de copil.
Anii au trecut si am ramas la Timisoara, unde am reusit sa imi cumpar un apartament. Ne auzeam foarte rar la telefon, o data la sase luni, uneori chiar si o data pe an, si atunci in cateva minute, in discutii foarte reci din partea mea si foarte calde din partea ei. Doamne, ce prost eram, nu mi vine sa cred… Zilele trecute, in pauza de masa, mi-a aparut numarul ei pe telefon. Am raspuns nervos si decis sa inchid rapid discutia, dar nu mi-a raspuns ea… Nu intelegeam ce se intampla. Era un vecin, care mi-a spus scurt si sec ca mama mea a murit la spital din cauza unui atac cerebral.

Ciudat, cum, inima si gandirea omului se schimba dintr-o data. De unde simteam ura si scarba pentru ea, dintr-o data am simtit ca s-a rupt ceva in mine. Mi-a scapat telefonul din mana si vocea vecinului se auzea in difuzor… Am plecat in aceeasi zi la Bucuresti si cand am ajuns acasa, cuprins de remuscari, am inceput sa ma uit la cele cateva poze din albumul de familie. Doar eu si mama, pentru ca tatal meu a murit de cancer, la putin timp dupa ce ma nascusem. In spatele unei fotografii inramate, cu mine in prima zi de scoala, am gasit lipit un plic. Era de la ea… Doamne!!! Atunci am inteles si mai bine cat de prost am fost in toti acei ani.”
In scrisoare, mama ii explica fiului cum isi pierduse mana stanga si de ce a evitat sa-i spuna cum s-a intamplat acel accident nefericit.

Citeste si: Cel mai frumos GEST al unui fiu. Ai face asta pentru mama ta?

Ce a descoperit o mamă cu telefonul mobil e emoționant: I-a salvat viața fiului ei!

Fusese un sofer descreierat, ametit puternic de aburii alcoolului si care pierduse controlul masinii. Vitezomanul se indrepta spre mama care isi scosese copilasul la aer, in carucior. Totul s-a intamplat in cateva fractiuni de secunda, iar mama de abia a avut timp sa isi fereasca odrasla din calea bolidului scapat de sub control. Cu o ultima fortare, a impins caruciorul din calea masinii, dar mana ei a fost pur si simplu zdrobita de forta impactului. Atat de grava a fost lovitura, incat medicii nu au putut face altceva decat sa ii amputeze bratul.

„Dragul mamei. Dupa atatia ani simt ca mi se apropie sfarsitul si vreau sa mor impacata. Stiu ca m-ai urat si ti-a fost rusine cu mine, dar eu te-am iubit si te-am inteles intotdeauna, indiferent de motive. Sa stii ca niciodata nu am fost suparata pe tine si te-am iubit asa cum esti. Nu am vrut sa-ti spun niciodata ce s-a intamplat. Poate am gresit, dar am vrut sa te protejez, pentru ca ai suferit mult crescand fara tata si nu am vrut sa te mai intristez cu intamplarile nefericite din trecut. (…) Am ramas fara mana si nu am regretat niciodata ca mi-am dat o mana pentru copilul meu. Mi-as fi dat si viata pentru tine. Te iubesc puiul meu”, transmitea mama cu putine zile inainte sa fie secerata de atacul cerebral.

Pagini: 1 2