Blog
Hic sunt leones ( Aici sunt leii )
Blog Teo. Vorbeam mai deunăzi cu un bun și prea drag prieten (care nu-mi scrie pe blog, că mă sună, dacă simte) despre bărbați, femei, luptă și curaj. Și despre bătălia dintre bărbați și lei, de exemplu.
Doar că, mai nou, „lupta” se desfășoară printr-o pușcă cu lunetă, iar făptura aia plină de demnitate și nu degeaba purtătoare de coroană, se prăbușește fără să-și fi văzut vreodată atât de lașul adversar! Mă avânt și extrapolez: unde e mândria? Unde e gloria?
Blog Teo. Cu ce inimă expui pielea leului din savană, s-o vadă amicii și să se prindă cât ești tu de bengos? Privirea uimită a leului căzut ca lovit de o divinitate care sună a gol mă doare până-n plăsele. Extrapolăm, da? Că doar ne apucaserăm și nu terminaserăm, de uimire.
În viața noastră de-aici și de aiurea, oriunde pe pământ, facem fix același lucru cu adversarii noștri superbi. Nu vorbesc despre lichelele mușcătoare de gleznă, ci despre cei care ne înfruntă curajos, izbindu-se piept în piept cu noi, direct, fără teamă, cu respect, căci există un respect al confruntării, cu care am crescut, în istorie, toți.
Respectul față de adversar se traduce prin tratarea directă a conflictului și a sursei lui. Pe față. Bărbătește. Lovim cu bâta, de acord, dacă tot lovim, dar astfel încât să fim văzuți în mărime naturală de destinatarul păliturii.
Blog Teo. Ajunși aici, în anul ăsta din ce în ce mai chinezesc, ne batem cu lașitatea tipică rozătoarei, care-și aruncă privirile în zece direcții, avansând ușor, până ajunge să te muște de degetul mic de la picior.
Respectul în confruntare ne-ar face mai competitivi, mai proactivi și, de ce nu, mai prolifici.
Răspund aici unui domn care-mi scrie în secret (nu vrea să-i zic numele) că n-am de ce să mă mir de calitățile lui Mircea Badea, că pe lume sunt oameni și oameni. Domnule dragă, așa e. Oameni și oameni. Dar lei și șobolani. Și nu-i tot aia! Nu m-ați deranjat defel.
M-ați pus la treabă, să vă răspund cu câtă răbdare pot avea acum, imaginându-mi cele două ipostaze: un Rege (al junglei, ce-i drept) prăbușindu-se la mare distanță de curajosul care și-a cumpărat lunetă și șobolanul viclean care așteaptă cu răbdare să-i adoarmă victima.
Blog Teo. S-o muște de degetul mic de la picior. Da, sunt oameni și oameni. Și vă invit să apreciați diferența dintre ei, nu ca să vă poziționați, ferească Sfântul, ci ca să vedeți de ce am făcut-o eu astfel, de v-am mirat așa de peste măsuri.
Va mulțumesc că-mi scrieți. Și vă mulțumesc pentru delicatețea și decența cu care o faceți, transformând, fiecare în felul său, locșorul acesta într-unul mai „săltat” din punct de vedere sentimental, moral și, de ce să n-o zic pe față, intelectual. Vă datorez respectul meu, pe care vi-l ofer, în mărime naturală, fără rezerve. Hic sunt leones
10 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Corneliu N. Vaida
2013-05-12T22:48:11+03:00 at 2013-05-12T22:48:11+03:00
Da, cu pusca oricine poate fi viteaz.! Mai ales daca are si luneta… 😉
simona
2013-05-12T23:39:16+03:00 at 2013-05-12T23:39:16+03:00
Oameni si oameni.Lei si sobolani.Dar,cum faci diferenta cand leii sunt sobolani si sobolanii-lei? Poti sa-mi raspunzi,Teo?
codruta
2013-05-13T09:16:05+03:00 at 2013-05-13T09:16:05+03:00
asa este TEO daca in viata asta nu ai inima de leu nu o sa reusesti. si sa stii despre pierde tot ce ai pierdut se intoarce sub o alta forma.
DANA
2013-05-13T15:26:07+03:00 at 2013-05-13T15:26:07+03:00
CATI DINTRE NOI AVEM CURAJUL UNEI CONFRUNTARI DIRECTE?ORI TAC SI INGHIT,ORI …”MUSCA DE DEGETUL MIC DE LA PICIOR”.AU SENZATIA CA DACA AU CURAJUL UNEI CONFRUNTARI DIRECTE SI ONESTE,GESTUL LOR ECHIVALEAZA CU O SINUCIDERE.ORICUM,DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE RELATIILE INTERUMANE S-AU SCHIMBAT INGROZITOR.
RuTHaL
2013-05-13T15:44:11+03:00 at 2013-05-13T15:44:11+03:00
Perfect de accord, insa
… voi intrapola putzin 🙂
Oameni si oameni. Oameni si animale. Nu am inteles niciodata de ce omul, in ipocrizia lui absoluta, vrea neaparat sa se compare cu animalele. Si mai cu seama de ce alege sa se compare cu ele pe criterii de frumusete, asociind acestora, criteriilor vreau sa spun, calitati si atitudini care mai de care mai ciudate sau mai nobile. Da, leul e o aparitie si are farmecul lui, dar nu despre asta e vorba … Cu ce e mai bun un leu, despre care stim cu totii ca nici macar nu vaneaza decat atunci cand foamea ii dicteaza, si in mare parte se ocupa cu, ma-ntelegeti, propasirea neamului lui… (asta ca sa ma exprim plastic si sa nu folosesc o expresie bazata pe imaginea actului respectiv :)) Cu ce e mai las un sobolan, cu ce e vinovat el ca vietuieste prin cotloane intunecate, pe sub pamant si e purtator de molime ? intreb, nu stiu…
Oare nu a inteles el, omul, ca nu va reusi nicicand sa se ridice la nivelul … ei bine … nici macar al sobolanului atat de blamat … Sobolanul nu e las precum nici leul nu e demn. Animalele sunt naturale si se comporta intocmai necesitatilor imediate, actionand instinctiv si fara meschinarii in functie de datele rasei din care provin.
Omul, a reusit in toata evolutia lui sa devina expresia atent mestesugita a ipocriziei … Si nici toata filozofia ilustrilor nu va reusi sa explice sau cu atat mai putin sa justifice RAUTATEA … concept eminamente omenesc …
Am incheiat intrapolarea 🙂 … nu stiu, zic si eu cu ipocrizia tipica regnului din care ma trag …
Cu drag,
PS
De la o vreme descopar ipocrizie ( ei bine, nu la modul maladivo-patologico-etc) in tot si toate si de aceea … sa imi fie cu iertare repetitia relativ obsesiva a cuvantului cu pricina.
Aiana
2013-05-13T18:54:44+03:00 at 2013-05-13T18:54:44+03:00
In fiecare dimineata cand plec de acasa imi fac cruce si ma rog „Doamne fereste-ma de „Sobolani” si de „lichelele muscatoare de picioare” de „lei” ma feresc singur”, nu chiar cu cuvintele astea … dar pe-aici.
Te imbratisez!
Senin !!!
hjfhgf
2013-05-15T03:41:22+03:00 at 2013-05-15T03:41:22+03:00
mi-a adus aminte de ce ai spus la un moment dat intr-un interviu :”Vrei sa fii leoaica mea?” . Si ai fost. Ai si ramas, dar a ta si a noastra 🙂
sanda
2013-05-16T14:43:46+03:00 at 2013-05-16T14:43:46+03:00
Leoneaso, iei apararea lui Badea pe dupa tufis: mai mare prietenie nu vaz !
Am mai afirmat-o undeva/candva: TRANDAFIR =DA, BADEA = BA. (era pe vremurile de demult si un banc cu Lumumba si Mobutu, ti l-oi zice odata…) Dar strict subiectiv , unilateral, „pe meserie” cum s-ar zice , cu respectul cuvenit : „prietenul prietenei mele Teo, chiar daca e Badea, e prietenul meu”. Ca daca oi avea vreodata ceva cu cineva, apai scot armamentul primitiv si-l invit in fundul gradinii la una stramoseasca. Hic sunt PISCES< sa parafrazam un pic in functie d e zodie 🙂
Ghenadie
2013-05-16T14:53:07+03:00 at 2013-05-16T14:53:07+03:00
Apara-ma Doamne de prieteni , ca de dusmani ma apar singur. Asa spune o vorba din popor .Ce e esential aici ? E marea credinta a stramosilor in Dumnezeu de care noi, cei de azi , am cam uitat si ne flecarim timpul amagindu-ne cu zodiacuri, presupuneri inteligente si alte jucarii moderne. Ceva esential de la regalul credintei libere am gasit la Tutea -” Fara credinta , fara Dumnezeu omul devine un animal rational , care vine de nicaieri si merge spre nicaieri” . Asa a vorbit geniul crestin. Si atunci care-i diferenta dintre leu si sobolan ?. Doamne ajuta .
Mihail
2013-05-29T17:14:22+03:00 at 2013-05-29T17:14:22+03:00
Degetul mic…
Posted on May 29, 2013 by pozitive
Semantic există incongruență care nu poate alătura viziunea verbală a leului răpus de o pușcă cu lunetă cu vicleanul soarece care te mușcă de degetul mic… Deci neputând a cântări cu aceeași unitate de măsură putem doar specula asupra intențiilor unei asemenea alăturări, poate în scopul de a accentua o prăpastie conceptualistă. Neputința în fața destinului și imprevizibilul, Karma care ne urmărește indiferent cât de mari și puternici suntem, în primul caz și liberul arbitru, destinul făurit cu migală, prețiozitate, răbdare și determinare în cazul al doilea.Oricum, destinul tragic, shakespearean al leului e ușor superfluu în fata celui al micului șoricel care în pofida capcanelor, șorcioaicei, grâușorului, pisicilor și vigilenței tale ‘neobosite’ ajunge să te muște de degetul mic, așa… ca să mai revii la realitate !!!Ha!
Posted in Uncategorized | Leave a comment | Edit