Credinta intre traditie si blestem

Credinta intre traditie si blestem. Ne aflam la mai putin de 24 de ore de marea Sarbatoarea a Rusaliilor si ca de fiecare data crestinii urmeaza cu strictete sfaturile bisericii.

Pe langa pregatirile in cinstea acestei sarbatori, in aceste trei zile sunt interzise treburile casnice. Nu avem voie sa spalam, sa lucram pamantul, sa facem orice treaba ce tine de casa. Trebuie sa cinstim sarbatoarea si sa ne rugam la bunul Dumnezeu.

Poporul este plin de povesti, care mai de care mai infioratoare. Cunosc personal una pe care am trait-o cu ochii mei si ma intreb chiar si acum o fi fost un blestem sau o pura coincidenta?

Se intampla acum 3 ani, cand o familie a plecat sa munceasca campul in a doua zi de Rusalii. Desi erau foarte atenti la randuielile bisericesti, in acel an treaba nu a putut fi amanata si cu un nod in gat au pornit spre holde. Dupa cateva ore o vecina de pe ulita a inceput sa tipe ca din gura de sarpe: „Ardeee, ardeee la Lenuta”. Am sarit cu totii ca arsi din case si am fugit spre casa care era in proportie de 80% cuprinsa de flacari, in timp ce fiecare fugea cu galetitile de apa in mana in incercarea de a opri potopul, eu sunam disperat la 112 sa chem pompierii, care au venit in mai putin de 10 minute, insa a fost in zadar, din casa au mai ramas doar caramizile indoite de apa scursa peste ele.

Dupa o ora am reusit sa-i aducem acasa si pe cei plecati in zi de sarbatoare la munca campului, care vazandu-si casa distrusa au ramas fara cuvinte. Satul a inceput sa dea vina rapid pe pacatul facut de bietii oameni, judecata era aspra, iar unele fete erau de-adreptul mandre de intamplare, pentru ca Dumnezeu le-a aratat celor doi pacatosi de 80 de ani cat este de puternic si cum i-a lasat fara casa.

Investigatia pompierilor spune ca focul a izbucnit de la un scurt circuit la instalatia electrica si cum nimeni nu era de fata, focul n-a putut fi oprit la timp. Insa gura satului, vehementa, sustine chiar si acum ca bunul Dumnezeu a fost cel care a pus flacarile sa le de-a o lectie celor doi batrani.

Intr-un an calendaristic avem multe sarbatori, marcate cu rosu in calendar si tot de-atatea ori munca se opreste de frica ca blestemul pacatului sa nu vina peste noi.

Insa eu stau si ma intreb, oare de ce se intampla aceste lucruri? De unde raul isi face loc in credinta? De ce Dumnezeu este atat de „atent” la faptele semenilor sai si ii bicuieste cum spune credinta populara?

Oare chiar asa se intampla lucrurile sau pur si simplu noi le interpretam si le aruncam in bratele credintei?