TV & Film Academy by Ruxandra Ion

Am trecut cu totii prin marile emotii ale marilor inceputuri, la un moment sau altul am fost parte din mari proiecte de la prima caramida, imi aduc aminte perfect cum bateam in cuie mocheta la Fun Radio, cand ne-am mutat din Arenele Romane, cum, ajunsi acolo, am vopsit calorifere, apoi, la Pro FM, tot cu vopsitul m-am gandit sa ma ocup, eram specialista, de data asta a fost balustrada scarilor din CMMC… Era casa mea, radioul ala. Vopseam si maturam si emiteam idei, cumva tot aia era, entuziasmul si senzatia de apartenenta era fantastic, erai, repet, acasa la tine, locul era aranjat cu mana ta si a celor de langa tine, ce sa mai, senzatia e ireproductibila.

O cautam. Cumva, am gasit-o, regasit-o, cand m-am trezit in fata viitorilor mei studenti de la Tv & Film Academy by Ruxandra Ion. Inceputul. Prima zi. Ba chiar cu un pic inaintea primei zile. Eram nepregatita psihic sa fiu istetica, stiti, pana si pentru asta am nevoie de un strop de incalzire…, Venisem de la analizele periodice care se fac dupa gastric sleeve, v-am mai povestit eu… si eram tare bucuroasa ca sunt perfecta si ca doctorul Copaescu mi-a dat nota mare, la rendez-vous-ul de o luna. Ma relaxasem.

Intalnirea de la Academie cu viitorii mei studenti si colegi s-a lasat, in contextul asta chiar, cu scantei dintre cele mai sclipitoare, din cele cu zambete si flori, E inceputul, din nou. Il simt. Si studentii il simt. Colegii mei, la fel. Mirosul de nou din mintile noastre pornite pe performanta, cheful de atac si eschiva, bucuria inlantuirii inteligentelor, pe scurt, fascinatia scolii. Locul unde se invata. Toti invatam, cu inversunare si pasiune, cu teama, uneori, cautam si fierbem de dragul acelui „maine”. Sunt profesor din nou. Cred ca nimic nu mi se potriveste mai bine. Poate intr-o buna zi, dupa ce voi fi demonstrat ca sunt foarte buna, cineva va spune: „Teo asta e ca Sanda Manu”. Ma impaunez, stiu. Sau visez. Dar n-ar fi formidabil?…