Ce nu e bine să facem SEARA de dinaintea AJUNLUI. Avem INTERZIS la asta în seara zilei de 23 decembrie

Postul Crăciunului începe an de an pe 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie. Este perioada în care se prevestește Nașterea Domnului, o perioadă în care creștinii trebuie să se pregătească spiritual pentru iertarea păcatelor.

Postul se limitează doar la curățarea trupului de alimente de proveniență animală, ci continuă cu hrănirea sufletului. De fapt, postul este relevant tocmai prin dimensiunea sa spirituală.

Postul este o perioadă de cumpătare din toate punctele de vedere. Este o perioadă în care trebuie să ne întoarcem la valorile fără de care nu am fi existat niciodată.

Există câteva lucruri, să le zicem interzise, deși sunt doar niște recomandări, pe care nu e bine să le facem până pe 24 decembrie, de Ajun.

Una dintre superstiții spune că după Lăsata Secului, oalele se pun în casă cu gura în jos ca toate necazurile și bolile să fie alungate.

Bătrânii mai spun că dacă vremea din timpul postului va fi blândă, vom avea parte de o primăvară ploioasă.

Vasele în această perioadă se spală cu cenușă și leșie ca să nu mai aibă urme de grăsime sau de carne. După cum se știe deja, nu se consumă alimente de origine animală (brânză, lapte, ouă și carne).

Una dintre sărbătorile cele mai importante din Postul Crăciunului este Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie). În această zi nu e bine să facem curățenie în casă sau ogor, să spălăm haine ori alte activități casnice.

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este la fel de importantă, mai ales la țară. Ziua de 30 noiembrie este dedicată tuturor celor care poartă numele Andrei, Andreea și derivatele acestora, căci este sărbătorit Sfântul Andrei.

În această noapte se ung cu usturoi ferestrele și ușile pentru a alunga spiritele rele, iar animalele se hrănesc cu mac și sare pentru ca Diavolul să nu intre în ele.

În ziua Sfântului Andrei se mănâncă usturoi și nu se pronunță numele lupului. Alte sărbători în care trebuie să postim și să ne rugăm lui Dumnezeu sunt cele din 4 decembrie (Sfânta Varvara) și 6 decembrie (Sfântul Nicolae).

Mai trebuie spus că din 20 decembrie, de Ignat, și până la Bobotează femeile nu mai spală și nu mai torc lâna. În Ajunul Crăciunului nu se scoate gunoiul afară, iar femeile mătură invers.

Cea mai importantă rugăciune care se rostește în Postul Crăciunului

Rugaciunea lui Isaac Sirul catre Iisus Hristos este considerata una dintre cele mai puternice si este recomandat sa fie rostita in Postul Craciunului.

Cea mai importanta rugaciune de rostit in Postul Craciunului:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele.

Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici.

Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de stră­lucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit ini­ma mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine.

Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău.

Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească.

Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale.

Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.