De ce nu e bine să te uiți în oglindă acum

Te uiți în oglindă. Și ce vezi? Te vezi pe tine, îți vezi cearcănele, ridurile, straturile de fond de ten care nu s-au șters?

Așa, și? Crezi că vezi realitatea? Vezi ce vrei tu să vezi. Ai grijă, oglinda e perversă de multe ori. Abia așteaptă să fie spartă ca să deformeze realitatea în mii de cioburi.

Oglinda ești tu!

Te vezi pe tine într-o oglindă? Îți vezi cumva chinurile, nestăpânirea, deznădejdea, eșecurile, succesele, freamătele? Nu. Vezi doar un chip care poate e prea obosit să înțeleagă ce scrie în creierul tău, ce vrea sufletul tău de la tine.

Oglinda se uită la tine și-ți transmite starea pe care tu o ai. Oglinda nu te face nici mai frumoasă, nici mai urâtă, te arată așa cum ești tu la ora asta.

Oglinda se uită la tine și mai că nu îți spune că e agresată la cât de mult te uiți la ea. Are și ea nevoie de independența ei, de libertatea ei. Dar tu le ai?

Spui că ești o femeie independentă, că nu-ți pasă de absolut nimic, dar te întorci la ea. Vrei să-ți confirme inteligența și capacitatea o bucată de sticlă reflectoare?

Oglinda nu minte, și știi de ce? Pentru că oglinda ești tu. Sună atât de empiric, atât de banal, atât de auzit.

Oglinda aia în care te uiți reflectă dimensiunea ta emoțională, nivelul tău de acceptare. Dacă te consideri grasă, în oglindă o să fii obeză chiar.

Dacă te consideri slabă, în oglindă o să pari vreo înfometată fără forme, fără fond sau fund, cum zici tu. Dar tot tu ești.

Ce e în spatele oglinzii? Doar Dumnezeu știe. Poate chiar El te-a pus la proba asta să îți dai seama că tu ești dependentă doar de iluziile tale, de așteptările tale, de oglinda pe care o ai proiectată în capul tău, acea oglindă care, ca material fizic, nu face nimic.

Ea nu distorsionează realitatea, ea doar o expune în funcție de profunzimea ta, de gândurile tale, de recuperările tale sufletești.

CITEȘTE ȘI: Cum combati depresia iarna

Cum eviti depresia dupa o despartire

Oglinda nu te va minți niciodată. Oricât de bine te-ai îmbrăca, oricât de bine te-ai machia. Ea va îi arăta chiar și unui robot-manechin în spatele căruia te ascunzi că tu ești acolo.

Crezi că nu te vede? Nu o vezi tu de multe ori și te fofilezi în spatele stereotipurilor care nu o caracterizează.

Te crezi superioară când oglinda îți confirmă niște atribute, niște reușite stilistice, niște make-up-uri, niște stări doar de tine înțelese? Mâine, același obiect de decor cu rol de psiholog îți poate spune cu totul altceva.

Pentru că mâine poți fi cu totul altcineva. Da, mâine zâmbetele din oglinda ta se pot transforma în sarcasm, în grimase, în încruntări.

Chiar îți pasă cum te vede oglinda? De ce nu îți pasă cum te văd oamenii care ți-au fost mereu aproape? De ce nu îți pasă de tine fără să dai o ultimă probă în fața acestui obiect pervers?

Cu ruj, fără ruj, cu fond de ten, fără el, cu tine, fără ei, vei reuși. Să fii tu. Nu uita. Oglinda ești tu. Nu obiectul, nu ochii mulțimii.