Tradiţii de mărţişor. În anumite zone din ţară, mărţişorul este purtat toată luna martie (nu doar în primele 9 zile), după care este agăţat de un pom fructifer, care se crede că va aduce belşug în casele oamenilor, la fel ca roadele sale. Dacă cel care prinde ornamentul de copac îşi va pune o dorinţă, aceasta se va îndeplini în cel mai scurt timp.

sursa foto blog.artizanescu.ro
sursa foto blog.artizanescu.ro

O mare parte a satelor din România continuă şi astăzi împodobirea pomilor cu mărţişoare, la începutul lunii aprilie, pentru ca anul să fie unul plin de belşug, iar pomii să fie cât mai bogaţi în roade.
În unele zone predomină superstiţia conform căreia Baba Dochia va trimite gerul înapoi dacă de 1 Martie au loc diferite activităţi gospodăreşti. Tocmai din acest motiv femeile nu spală, nu dau cu mătura, ci doar pregătesc bucatele pentru masă.

aluriaspirit.blogspot.com
aluriaspirit.blogspot.com

După cum ştim cu toţii, femeile şi fetele sunt cele care primesc mărţişoare, pe care le poartă la piept, la mână ori la gât, pentru a speria iarna şi a încuraja venirea primăverii. Se pare că în Moldova există o altă tradiţie, prin care fetele dăruiesc băieţilor mărţişoare.

Împreună cu simbolul primăverii sunt oferite şi diferite flori de sezon, cea mai reprezentativă şi la îndemână fiind ghiocelul.

Roşul firului de mărţişor poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul înţelepciunea bărbatului, care se împletesc astfel odată cu renaşterea naturii.

În trecut, mărţişorul era pus şi la mâinile ori la gâtul celor mici pentru a le purta noroc tot anul. În anumite zone, copiii îl purtau 12 zile, apoi îl legau de ramura unui pom tânăr, ori de cele ale unui porumbar sau păducel, atunci când înfloreau, pentru ca cel mic să fie alb şi curat ca florile.

În Transilvania sătenii au alte obiceiuri. Aceştia atârnă mărţişoarele de uşi, ferestre sau de coarnele animalelor domestice. Aici se crede că acest gest îi protejează pe oameni de spiritele rele.

Alătură-te conversației

1 comentariu

  1. O povestioara, care poate fi citită de fanii tai
    A fost odată ca niciodată, intr-un loc nestiut de nimeni, in vârful unui munte, un satuc cum altul nici ca s-a mai pomenit.
    Casutele lui, douăsprezece la numar, erau așezate pe doua rânduri, precum margelele în siraguri, iar soarele le scalda, dandu-le o aura sclipitoare, din care picurau diamante de lumina. Fiecare casa era unica și-si avea propriile ei legi. Una era impodobita cu flori, alta cu fructe, alta cu frunze verzi sau ruginii sau cu ciorchini mari de struguri… Doar ultima avea un strai alb de zăpada cristalina. Acoperisurile lor cochete, se ridicau rotindu-se încet, ca într-un dans ai carui pași nu se schimbasera niciodata „de când e lumea lume”.
    Tot aici erau și douăsprezece fete, una mai frumoasa ca alta. Ele erau cele care ingrijeau casutele și satul, pastrand randuiala stabilită din mosi-stramosi. Se știa ca inteleptii satului, acum multă multă… Vreme au dăruit fetelor, cate un nume a carui simpla rostire umplea totul de bucurie și speranța: Ianuarie, Februarie ,Martie, Aprilie,Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie.
    Eiii… dar asta nu e tot, căci se spunea că cea mai tânără și cea mai frumoasa dintre fete, era Martie. Cositele ei aurii, împletite cu ghiocei, toporasi și micsunele, îi ajungeau pana la mijlocul subtire „tras ca prin inel”, zambetul ei cald inmugurea crengile pomilor, iar mâinile ei neobosite, faceau minuni. Toata ziua muncea de zor, impletea fire de borangic pentru iile și maramele surorilor ei. Albea firele pentru pânza și inrosea borangicul pentru a fi cusut. Aducea apa proaspătă pentru
    primele flori ale primaverii și inmiresma aerul cu parfumul lor. Era tare harnică și totdeauna gata să ajute dacă era nevoie.
    Povestea spune ca odată, dupa o iarna lunga, care parca nu se mai sfârșea, Martie fu copleșită de atâtea treburi, Timpul era prea scurt, iar ea trebuia sa porneasca primavara și s-o trimită în lume. Așa ca primi ca ajutor un băiețel cu ochi albastri și zâmbet ghidus. Venit chiar din lumina soarelui, veselia lui umplea casuța, care devenea din ce în ce mai strălucitoare. Numele lui?…Numele lui era precum zborul de albina: zglobiu și zgomotos: MARTISOR. Tot povestea spune ca dacă Martisor
    iesea afara descult, atunci primavara era blanda și timpurie, dar dacă iesea incaltat, primavara era târzie și friguroasa.Multa lume ar fi vrut să-l vadă pe Martisor, dar satul era așa de bine ascuns, ca acest lucru era imposibil. Totuși, odată, un om rău ajunse în vârful muntelui și manat de dorința de a schimba venirea primaverii, după interesul lui, încerca să-l rapeasca pe băiețelul cu ochi albastri. Dar nu mica-i fu mirarea când Martie cu puterea celor patru anotimpuri: primavara, vara, toamna și iarna, l-a salvat pe Martisor,iar pe intrus l-a îndepărtat pentru totdeauna.
    De atunci, micul ajutor purta o vie recunoștință fetei cu ghiocei și toporasi în plete. De aceea într-o zi lua hotărârea s-o ajute sa termine iile surorilor ei. Zis și făcut! Când fata pleca la rău, Martisor lua cele doisprezece fire albe și se grabi sa coasa iile.Dar ce sa vezi? Din neatentie, baietelul se împiedica și varsa vopseaua roșie peste mana în care ținea strâns firele. Vai! Vai! Cand deschise pumnul, vazu 12 fire în doua culori, doar urmele degetelor erau albe, iar restul roșu ca sângele. Ce nenorocire! Ce putea face? Se uita în jurul lui, disperat sa găsească o salvare ca sa n-o dezamageasca pe Martie și cum stătea el trist și ingandurat, auzi niște soapte care parca veneau de la doua flori așezate una lângă cealalta, una albă, alta roșie: ghiocelul și singele voinicului. Parfumul lor suav îl invalui și-i lua supararea ca și când nici n-ar fi fost.
    Dintr-o data, Martisor lua în mâinile-i dibace firele colorate și cât ai clipi încheie iile surorilor. Trecu snurul în jurul gatului apoi îl înnoda în partea stânga într-o funda ale carei capete le lasa sa cada liber pe pieptul iei. Apoi fiecarui capăt ii darui câte o floare, una albă ghiocelul, alta roșie sângele voinicului. Ce putea fi mai frumos? Parca o magie se petrecea în micuta casa
    Incantarea pe care o simți Martie, fu atât de mare încât le chema repede pe cele unsprezece surori ca sa vadă aceasta minune. Și rând pe rând Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August.,Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie se imbracara cu iile astfel infrumusetate și luara hotărârea ca aceasta podoaba: roșu cu alb,sa poarte numele lui MARTISOR și să fie purtata doar la început de primavara.
    De atunci Martisor locuiește în casuța fetei Martie și a devenit cel mai de nădejde ajutor al acesteia, pentru ca el aduce gingasia în roșu și alb, care vesteste cel mai frumos anotimp PRIMAVARA.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.